Ce nu stiu ele ca stim noi | si ce nu stim noi ca stiu ele

Inca ma mai joc ascunselea prin casa cu “jumatatea” si ma gandesc cat de penibili suntem amandoi cateodata incercand sa ascundem sentimente si priviri atat de evidente dupa 9 ani si jumatate.

Stiu ca nu are incredere in mine, ca imi verifica messenger-ul (imi las offline cateodata si al naibilui da eroare de cele mai multe ori), ca ma suna la ore diferite si asculta sunete de fundal, ca intra in c:/program files/yahoo/messenger/profiles si se uita daca mai folosesc vreun ID de messenger, ca imi activeaza “log conversations”, ca mi-a instalat keylogerul facut de mine (dumb, sunt singurul care stie cum sa-l dezactiveze) si ca imi scaneaza masina uitandu-se dupa fire de par, mucuri de tigara subtiri sau cu ruj pe ele si orice alt corp strain ce nu era in masina cu o zi inainte.

De asemenea stiu cu cine vorbeste pe messenger, cu cine nu-mi spune ca vorbeste si despre ce, unde se duce cand zice ca e cu sora ei la mall si de ce imi respinge uneori apelurile.

Stiu ca sora ei nu ma suporta, stiu ca parintii ei vor un “alt fel” de ginere si ca ea tine mult la familia ei.

De asemenea stiu ca sunt destul de matur sa inteleg tot ce am scris mai sus si totusi nu deschid o discutie pe tema asta pentru ca ar nega absolut totul si as mai adauga o “minciunica” in palmaresul ei.

Nu stiu daca stie ca am intr-adevar un alt id de messenger (de fapt am peste 30 pe care le folosesc in diferite scopuri),  nu stiu daca stie ca dorm noaptea doar vreo 5 ore si in rest am alte activitati extra-conjugale, nu stiu daca stie ca am prieteni si ca ma intalnesc cu ei, ca ii “dresez” sa ma ignore pe strada cand sunt cu ea, nu stiu daca stie ca am renuntat la atatea oportunitati in favoarea ei si ca acum imi pare rau si nu stiu daca stie ca nu sunt fericit.

Trebuia sa incep cu mine ca sa nu para ca vorbesc din carti si sa fiu contrazis de diferite personaje care au citit alte carti decat cele pe care le-am citit eu.

Asa e in viata, nu? Secretele se inmultesc daca nu le lasi in spate. Daca ai un prieten ascuns, la un moment dat iti va face cunostinta cu cel mai bun prieten al lui si vei avea doi prieteni ascunsi. Cu siguranta si ei au alti prieteni buni care abia asteapta sa te cunoasca.

Bun, deci solutia ar fi sa renunti la secrete in doua feluri. Sa nu mai ai nicio legatura cu persoanele implicate in acel secret sau sa-i spui despre asta. In ambele cazuri, de fapt, cel mai probabil nu o sa mai ai legatura cu persoanele implicate in acel “secret”, dar daca ii spui vei fi cat de cat impacat cu ideea si ai multe sanse sa fi “iertat”, dar nu si uitat. Cu prima ocazie cand vine vorba, vei primi acea tesla in oua care iti reaminteste ca nu ai fost in totalitate sincer, sau cel putin nu de la inceput.

Ce-ar fi atunci sa-ti dezvolti o latura mai putin conventionala si sa lasi secretele sa se inmulteasca. Unde sunt 10, mai incap inca 20 ca na, creierul uman poate indura multe in perioada asta si oricum, daca te prinde cu 10 sau cu 30 e cam acelasi lucru.

Ce ne aduce in situatia asta? Poate o simpla prostie ce putea fi evitata usor.

Multe minciuni si multe omisiuni se regasesc la inceputul relatiei, atunci cand cuplul se formeaza. Fie ca e vorba de o exagerare, de o  omisiune in legatura cu prietena ta cea mai buna care ti-a fost de fapt iubita/amanta/ambele, sau de ascunderea unui trecut dubios (care poate iesi foarte usor la iveala si vei fi nevoit sa inventezi alte minciuni si, cel mai important, sa le tii minte)

Din pacate sinceritatea totala nu face casa buna cu o relatie stabila. Daca as fi fost sincer in totalitate nu as fi rezistat nici macar 1 an. Stiu ce o sa ganditi, poate ar fi fost mai bine sa renunt dupa un an decat sa ma lupt atat, riscand sa arunc totul pe fereastra dupa 9 ani jumate. E adevarat, dar dupa 1 an, cel mai probabil as fi intalnit o alta persoana caruia i-as fi servit niste minciuni similare, le-as fi inghitit pe ale ei la fel de bine si as fi ajuns in aceeasi situatie, dar cu un an in minus.

Multi o sa ma aprobe doar in gand si o sa scrie aici o parere optimista cum ca ar exista si exceptii si nu ma intelegeti gresit, daca s-ar putea, as prefera sa fiu singurul caruia i se intampla asta. Totusi tind sa cred ca e o situatie generala si ca pot pocni din degete ca sa infiintez un fan-club de dimensiuni mari pe tema asta.

Viata e roz uneori, dar asta se intampla doar pentru ca mintim si ne lasam mintiti, mai mult sau mai putin, pentru un extra confort in viata noastra. Ne numim diplomati, generosi, intelegatori si iertam des, cand de fapt suntem niste supravietuitori care au inteles ca astea sunt regulile jocului si nu le-am inventat noi. E ca jocul cu 10 scaune si 11 oameni, cel care spune adevarul e “prostul” care ramane in picioare de fiecare data.

Exista un singur adevar:

Adevarul e ca minciuna e necesara de cele mai multe ori.