Din incercarea de a schimba pe cineva…

Eu zic ca merita, pana la urma tot o sa trebuiască sa ramai cu cineva, măcar sa fie pe jumătate fata de cum ai visat si e mult mai bun decât ce găseşti pe “piaţa” in momentul asta.

Ideea e ca nu prea exista bărbaţi perfecţi, romantici, înţelegători. Majoritatea sunt oportunişti si au impresia ca se pot plimba pe plasa văduvei negre fara sa se lipească. Eu m-am lipit de 9 ani, 4 luni si 4 zile si am fugit după minge, am adus-o înapoi de 1000 de ori, am lătrat, am dormit in coteţ si am mai si muscat uneori mana care ma hrănea. Pot sa recunosc ca am fost dresat si nu am uitat absolut niciun truc învăţat in aceasta perioada.

Sentimentele se învăţa, nimeni nu ştie cum sa iubească, cum sa aprecieze si când sa o facă. Astea nu fac parte din instinctul de supravieţuire, sunt nişte mofturi care in timp au devenit necesare unei convieţuiri in cuplu.

Cum femeia le-a inventat, normal ca bărbatul este cel care trebuie sa le înveţe. Sentimentele sunt nu sunt direct proporţionale cu cantitatea de testosteron din organism. Orice mascul sănătos la cap poate învăţa sa iubească, sa înţeleagă sau sa ierte, trebuie numai sa vrea. Pana la urma are numai de câştigat, pentru ca nu o să-l transforme într-un monstru, dimpotrivă, de cele mai multe ori îl va transforma in ceva mai bun.

Mai rămâne o singura problema : “Nu te mai iubesc, nu mai eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit, te-ai schimbat!”