Intemeierea unei familii: cat de mult poti intarzia

E clar ca, in cazul meu, trebuia sa iau decizia asta de mult si am intarziat in defavoarea mea/noastra. Totusi care ar putea fi perioada propice de a-ti intemeia o familie? Care ar fi varsta potrivita la un barbat sau la o femeie? Dupa cat timp ar trebui sa faca anumiti pasi in sensul asta?

Dupa parerea mea, sunt multe motive care “scuza” intarzierea intemeierii unei familii. Fie ca e vorba de cariera, de comfortul casei tale, de prietenii care ar putea sa se indeparteze sau de petrecerile pe care le-ai putea rata, pana la urma tot o sa trebuiasca sa-ti intemeiezi o familie, nu?

Nu neaparat, dar  ar fi o idee foarte buna in caz ca vrei sa te maturizezi intr-o zi.

Familia inseamna de fapt responsabilitate. De responsabilitate cred ca fuge lumea pana la urma, de faptul ca ar trebui sa ia niste decizii de unul singur si de incertitudinea ca se poate descurca in niste situatii cu care nu a mai avut de a face pana acum.

Majoritatea asteapta sa castige la loto sa isi intemeieze o familie. Vor o cariera stralucita, o casa numai a lor si bani in banca sa-i intorci cu lopata sa nu mucegaiasca. Adevarul e ca unii se descurca cu mult mai putin, deci se poate. De multe ori ma intreb cum poate o familie sa supravietuiasca cu 600 de ron pe luna, cand eu pot iesi intr-o seara si cheltuiesc o astfel de suma (nu in fiecare seara, inca n-am castigat la loto). Ideea e ca se poate, pe bune.

Niciodata nu o sa castigi destui bani, daca nu ai intr-adevar nevoie de ei. Confortul tine de cald lipsei banilor si unii prefera sa se culce pe o ureche si sa astepte sa vina perechea si sa spuna: “Iubitule/iubito, am castigat la loto! Vrei sa facem casa impreuna?”

Se poate ajunge la despartire pe tema asta si, de cele mai multe ori, te intalnesti cu fostul tau “viitor sot” dupa 6 luni  si aflii ca are pe altcineva, ca urmeaza sa se casatoreasca si ca ea e insarcinata. S-a desteptat…dar prea tarziu pentru tine. Acum intri in panica si incerci sa faci acelasi lucru, dai peste un nenorocit care iti stalceste ochii si incepi sa te gandesti ca viata e cruda. Stai singura o perioada, apoi iti faci o relatie si faci o obsesie din asta, vrei o familie, vrei sa fi mireasa, vrei un copil, vrei casa ta. Faci multe compromisuri in privinta asta si daca nu ai norocul sa dai peste omul potrivit, cel mai probabil o sa te trezesti dimineata si in stanga ta o sa horcaie zgomotos o persoana care nu seamana deloc cu printul pe care ti-l inchipuiai tu cand aveai 16 ani. Zici asta e si mergi mai departe prin viata, cu masina ta de spalat, cu cratitele tale rosii cu buline albe si cu fierul de calcat care nu mai scoate aburi. Te consolezi cu copiii si iti construiesti viata in jurul lor, realizand cat de usor ar fi fost sa fi facut pasul acela care parea “atat de imposibil” atunci.

Nu exista “imi traiesc viata”. Exista doar: Intarzii inevitabilul, s-ar putea sa-mi para rau mai tarziu.