Viața, o înșiruire de alegeri greșite sau nu

Drumul pe care pornim in viaţă nu prea contează. Pana nu ajungem la maturitatea intelectuala, in aşa fel încât sa realizam ce opţiuni avem pe viitor, nu avem de ales si trebuie sa urmam cursul plictisitor a vieţii ce ne-a fost pusa in farfurie.

Am spus-o de multe ori, viaţa e doar o înşiruire de opţiuni ce ti se oferă o data la o anumită perioada de timp si noi putem alege o cale sau alta, alegerea noastră fiind direct proporţională cu viitorul nostru.

Sunt conştient ca unii pornesc cu anumite atuuri, in timp ce alţii pornesc cu un anume handicap. Timpul mi-a demonstrat ca e un simplu start furat, dar se poate egaliza aceasta situaţie pe parcurs. Totul tine de firea ta, de faptul ca eşti pesimist sau optimist, de prietenii tai, de alegerile lor, de faptul ca ei sunt optimişti sau nu si nu in ultimul rand de putina sincronizare.

Daca ni s-ar da şansa sa dam timpul înapoi, cel mai probabil o mare parte dintre noi am alege alte cai, ştiind ce poate fi benefic pe viitor pentru noi si ce nu. Din păcate aşa ceva e putin probabil.

Problema e ca, aproape de fiecare data, trecutul ne afectează prezentul si viitorul. Faptul ca am reuşit sa realizam ceva măreţ in trecut ne face sa vânăm acel sentiment pana la epuizare, trecând cu vederea şansele REALE care trec pe lângă noi. In acelaşi timp, faptul ca am suferit cândva din cauza unei situaţii precare ne face sa ne ferim de situaţii similare, sa închidem ochii si sa ignoram aceleaşi şanse REALE care trec pe lângă noi.

Adevărul e ca nu poţi sa fugi de trecut, el te va prinde din urma, pentru ca aleargă exagerat de repede. In acelaşi timp nu poţi pretinde ca un lucru rău nu s-a întâmplat, pentru ca pur si simplu s-a întâmplat. Trebuie sa înveţi din asta, nu sa ignori, sa uiţi si sa faci aceeaşi greşeală; atunci va trebui sa ignori iar, sa uiţi iar si cel mai probabil vei greşi si a treia oara.

Tindem sa facem aceleaşi alegeri, in fiecare zi. Ajungem la o răscruce de drumuri si alegem drumul care pare cel mai familiar, cel pe care ne simţim cel mai bine. La sfârşitul acestui drum ne plângem ca viaţa noastră nu este ce ne-am dorit, mai facem 2 pasi si ajungem la o alta răscruce de drumuri. Din obişnuinţă, comoditate si frica, vom alege din nou acelaşi drum confortabil pe care îl ştim pe de rost, pentru ca nu ne poate surprinde. Atunci de ce suntem surprinşi când si la finalul acestui drum nu s-a schimbat absolut nimic?

Eu personal m-am aşezat in mijlocul acestei răscruci de drumuri si ma uit lung, înspre cele 4 puncte cardinale, pe rand. Nu stiu daca drumurile sunt comune, insa eu sper ca sunt, pentru ca acum aştept sa vina cineva, sa se întoarcă din drum si să-mi spună unde e bine si unde nu. Voi alege drumul de pe care nu s-a întors nimeni, e clar ca nu se întoarce nimeni de pe drumul fericirii, nu?